Spurcatul

Spurcatul

sâmbătă, 11 mai 2013

A trecut ceva timp....

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris,poate prea mult as indrazni sa spun,2 ani,nu stiu ce m-a facut sa incerc sa gasesc acest blog vechi al meu.Cand m-am apucat de el eram la inceputul unei relatii,frumoasa,nici prea lunga nici prea scurta ,plina de prapastii emotionale ,o adevarata telenovela.Cred ca asta m-a inspirat sa scriu si sa imparatesc diferite idei,surprins in sinea mea am ramas cand am constatat ce cuvinte au putut sa fie iscodite din mintea mea,dupa 2 ani cam "mizerabili" sufleteste sunt destul de secat de expresii frumoase si fericire,mai degraba usor melancolic privind ce am fost odata.

Realizez cu o usoara mahnire cum "eu-l"din trecut ar vrea sa vina acuma si sa imi plezneasca una peste fata  pentru multele prea putine  care le-am incercat si nu finalizat cu viata mea.
Am recitit tot si am observat ce fel de om eram pe vremea aceea,de ce am fost capabil,sa scriu,sa simt ,sa impartasesc.Mandru am ramas in melancolia mea de reusita unui pusti indragostit de a arunca cateva idei ,corelente mai mult sau putin , pe pagina.


Acum lucurile s-au schimbat si din schimbarea aceasta a prins nastere o noua idee care m-a starnit acuma sa scriu si sa aduc aminte un lucru care l-am uitat si eu pana de curand....
De cate ori in viata asta nu am pornit pe un drum cu anumite impresii,asteptari,dorinte si vise si cand ajungi la final sau aproape de final si te uiti inapoi si ramai cu stupoarea pe fata observand cum au rezultat ...
Scriu acuma pentru a incerca sa ii indemn pe putinii care se obosesc sa citeasca sa faca un pas in trecut,sa priveasca inapoi la cum eram in fragezii ani de inceput,chiar si in anii de liceu...eram plini de viata ,de dragoste de rasete,viata insa ne-a luat unele si altele le-a inlocuit,unora le place ce au ajuns ,altora nu,insa sunt sigur ca in multe cazuri,daca ne-am fi putut vedea prezentul de acum de pe vremea aceea multa tristete s-ar fi asternut pe fetele noastre.

De multe ori plecam in viata pe anumite drumuri fara sa avem cea mai mica noima cate urmeaza sa se schimbe in sinea noastra pana a ajunge unde ne-am propus la inceput,pierdem prieteni,pierdem dragoste,pierdem bucati din noi incet ,incet,pana cand in final te trezesti intr-o lume pe care nu ti-ai fi putut imagina-o acum cativa ani,drumul ne doboara,drumul ne  intareste,drumul vietii ne face oameni,nu faptul ca avem doua picioare si doua maini....iar daca ne uitam inapoi pe el putem vedea bucati mici din noi ...bucati din ce am fost...bucati din ce am putea fi din nou....,unii oameni dispar si vin altii noi in viata noastra,insa niciunii nu pot fi inlocuiti,mici bucati din fiecare au ramas in noi....

2 comentarii:

  1. Intr-adevar....nu putem compara liceul cu facultatea. Vedem peste doi ani daca facultatea va fi ceea ce Saguna este acum pentru noi...slabe sanse
    Aminteste-ti, cat uram noi Saguna cand eram clasa a Xa. Cine stie...in doi ani se pot schimba multe.
    Andy-tata...suntem multi care simtim asta in momentul de fata.
    Asa de incheiere iti propun sa incerci sa faci ce fac eu acum...Da-i timpului timp !
    Cu dragoste, stima si dor, al tau rontzy !

    P.S. Peste 8 ani...si sunt sigur de asta...ne vom bucura de fiecare amintire...fie ea, acum, placuta sau nu.

    RăspundețiȘtergere