Spurcatul

Spurcatul

duminică, 13 februarie 2011

Ne observam numai cand suferim

Am avut un weekend destul de dur din multe pct de vedere.Tocmai incepusem acest post discutand despre weekend-ul ce a trecut si multele evenimente care mi-au dat de gandit cand deodata am spus,"nu" si am  atins frumos cu buricul "degetelor mele de pianist" tasta backspace contempland cum  tot ceea ce creasem se stergea cu buretele.
In acel moment m-a nimerit,ce interesant ar fi daca si in viata am putea face la fel,ne intoarcem la ce am zis sau ce am facut si am incepe sa stergem frumos "cu buretele" tot,sunt sigur ca  multe lume ar dori asta,eu unu  trebuie sa recunosc ca am cateva momente pe care nu as vrea sa le mai retraiesc nici pentru tot aurul din lume.Insa ,aceste momente,aceste experiente m-au facut omul de azi.Atat cu bune cat si cu rele,durerea m-a calit ,dragostea m-a facut sa vad lucrurile altfel ,iar experientele frumoase alaturi de anumitii oameni dar mai ales cele urate,m-au facut sa ii pretuiesc mai mult.Este interesant cum suferinta apropie oameni iar fericirea ne desparte,cred ca fericirea nu poate fi creata decat pe suferinta altora,atunci cand echipa ta castiga si esti in extaz,ceilalti urla disperare,cand fata la care tii  iese cu tine  si te iubeste,altul urla acasa,cand tu iesi invingator,mereu trebuie sa existe un pierzator.
Este pacat ca nu poate fi fericire fara suferinta,sau bezna fara intuneric,opusele astea,ma fac cateodata sa vreau sa traiesc la echilibrul dintre ele numai ca sunt sigur ca nici asta nu m-ar satisface.Da,daca am putea da cu buretele peste anumite gesturi,anumite vorbe,unele ne-au costat bani,altele fericire,unele ne-au apropiat si majoritatea ,majoritatea lucrurilor care raman intiparite ne-au adus durere.
Amintirile unui om sunt ca si viata unui jucator de poker,nici unul nu isi aminteste cand a castigat ,dar nu poate uita cand a pierdut,deci suferinta ne imbina  ca un clei,cand suntem vii,suntem scuipati,ridicularizati si luati la misto,insa atunci cand murim,toata lumea isi aduce aminte numai de lucrurile bune despre  noi.
Asta este viata cred,un amalgam de trairi "nesterse" cu un scop si "nefericite"  din necesitate,cum invatam sa administram experientele noastre cred ca ne face sa fim  mai fericiti sau nu,cum invatam sa le privim si cum le retraim  cand ni le amintim.

Eh,marcat fiind acuma de suferinta unui bun prieten de al meu,m-a cam luat valul insa nu pot nega ca momentele de suferinta mi-au facut prietenii,ele i-au separat de restul lumii,in timp ce momentele fericite sunt ca un val deasupra ochilor,o euforie in fata adevarului,nu mai stii cine este care,deci ce pot sa spun,sa traiasca suferinta,deoarece fara ea, nu am stii cine suntem cu adevarat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu