Spurcatul

Spurcatul

miercuri, 10 noiembrie 2010

eu sap...tu...?

Sunt anumiti oameni printre noi care ,cum sa zic,au o idee ceva mai buna despre ce inseamna viata,desi noi continuam sa traim intr-o inertie ,o tigara,scoala,o tema,o cearta cu parinitii,o societate care sa iti urla in ceafa ce sa faci,sunt anumiti oameni,anumite momente,care definesc adevarul insusi prin ceea ce ele transmit,sunt anumite persoane care atunci cand deschid gura si incep sa vorbeasca transmit o vibratie pozitiva,o stare de bine,o adevarata epopee a constiintei.
Eu,slavita sa imi fie soarta ca sunt asa de norocos ,am un asemenea om,il vad odata la o luna sau tot cam asa,detaliile nu conteaza,cine  este sau cu ce se ocupa.Important este ca atunci cand il vad,ofera o vibratie pozitiva,un "boost" al constiintei,ultima oara cand m-am intanit cu el,m-a lasat pe spate,il intreb foarte natural,"ce mai faceti.,cum mai e treaba?"
Raspunsul lui m-a facut sa stau doua zile sa ma gandesc pana sa scriu randurile astea:omul,cu o seninatate a exprimarii care te face sa te cutremuri imi zice:"sap",eu intreb ,"cum adica?".Imi raspunde "fiecare om sapa dupa comoara lui,eu sap dar inca nu o gasesc",bineinteles ca omul nu se referea la sensul literar al cuvantului,insa,insusi ideea transmisa,te face sa te scarpini in cap de 4 ori si sa zici,"care este comoara mea?"
Adevarul este ca fiecare dintre noi,"sapa" dupa "comoara "sa,unii la scoala ,altii in timpul liber,unii fara sa isi dea seama,insa...... ce este comoara fiecaruia,banii,sanatate,fericire,cunostinte,toate...?
Comoara noastra este mai mult decat o simpla idee materiala,este o stare de spirit,asa cum omul meu sapa,zi si zi,meditand in fiecare secunda care o apuca,incercand sa treca de invelisurile numite "ego",asa si fiecare dintre noi ar trebui sa se uite in interiorul sau,sa isi observe,ingerul ,sau cine stie,poate demonul.....,cu toate ca realizam sau nu,fiecare are in sinea sa un demon,fiecare are o comoara,fiecare este o parte din intreg,nu putem exista ca individualitate fara a exista ca colectivitate,suntem fiecare tot ceea ce suntem cu totii...insa,aceasta este doar o idee pierduta demult in "putul gandirii "noastre.
Concluzia acestui articol este ca ar trebui sa sapam.desi fiecare o face fara sa isi dea seama,unii dau de iubire,altii de invidie,unii de orgoliu,altii doar de dorinte materiale,insa  ceea ce ne defineste este gandirea ,ideile,un fapt este efemer,o idee insa e nemuritoare si pentru a putea exprima mai sublim mesajul meu prin acest post,voi incheia printr-un principiu african de viata:
"eu exist,pentru ca noi existam"
Cati din lumea din zi cu zi pot zice asta,si cati incearca sa descopere comorile din noi?.... prea putinii,insa chiar si asa,fiecare are o poteca in fata ochilor,si o istorie in spatele lor,ce alegem sa devenim,este numai o decizie a gandirii.....o consecinta a dorintei,o comoara a idelior....

vineri, 5 noiembrie 2010

Batranul a murit azi,dar tanarul de prea mult timp

A trecut ceva timp de cand am scris ultima oara.De intamplat s-au intamplat multe,si inca continua sa se desfasoare,mi-am regasit muza ca sa zic asa,ciudat,inainte muza mea erau lucrurile inconjuratoare,acum ea a devenit o femeie...
Hehe,ce sa zic,prea putin ar stii sexul feminin cata inspiratie  reprezinta in mintea unui om doldora de intrebari fara raspunsuri  materiale...
Astazi dupa cum am observat a murit Paunescu,mare om,mare poet ce sa zic,nu prea sunt familiarizat cu opera dumnealui insa cu siguranta putinele poezii care le-am citit mi-au atins sufletul.Ideea nu e insa moartea lui in sine,putea foarte bine sa moara si Papa,putea sa moara si Gigi de peste drum,sau chiar si noua mea muza,ideea e  insa una prea sublima in contextul asta morbid,si anume,proasta perceptie a adevarului.
Omu moare,umanitatea il plange,omul traieste umanitatea il scuipa,graiesti adevarul societatea te repugna,ii soptesti cuvine de amor la ureche,societatea de ridica,prea vulgara,prea infecta lume apucam.
Ceea ce m-a deranjat cand am vazut moartea lui Paunescu nu este altceva decat reactia oamenilor,vizavi de faptul ca nu dadeau pe el nici doua carafe cu vin de Budila cand era in viata,acum ca e mort,toti il considera un erou de mult apus...din nou fascinatia umana in fata mortii dar nu a vietii.Ideea care mi-a pus jar pe degete de scriu acuma ca un scrib frenetic e urmatoarea,si stiu ca are sa sune ca din pusca:"De ce ,trebuie oamenii sa priveasca moartea cu atata durere si ca pe ceva mereu malefic?"

Acuma sa nu ma intelgeti gresit,nu am zis du-te si sari de pe bloc,insa omule,trezestete,nu mai privii lumea prin ochii celor ce ti-o dicteaza,asculta-ti inima ,sentimentul ,intuitia...
Totul in lume este ciclic,de la viata unei frunze,la fericirea unui om,pana si la   tigara ce o bag in gura zilnic,totul  se renaste,niciodata nu moare,princiul dupa care ar trebui toti sa ne ghidam nu este "mergi dupa val",daca societatea zice ca moartea e cel mai rau lucru si nu exista viata dupa aceasta asa e,ci " simte ceea ce crezi".
EU cand am vazut ca a murit acest mare om,m-am bucurat in adancul sufletului,stiind ca este intr-un loc mai bun,stiind ca a evoluat,a transces acest plan material plin de conotatii  dictatoriale,a inteles acum ce reprezinta viata ,mai bine decat atunci cand o traia....Eh dar acestea sunt convingerile unui om cu o anumita privire asupra lumii...una nu tocmai pe gustul multora.


Gandesc si gandesc,imi sar acelasi intrebari in minte,atunci cand merg,pe strada,in vis,chiar si cand ma duc la baie sau imi aprind o tigara,"cand se va trezi umanitatea?,cand va invata ca suntem toti legati?moartea nu este decat pasul catre urmatoarea existenta a vietii,nu totul se rezuma la material..."
Probabil ca atunci cand o sa imi primesc raspunsul la intrebarile astea,lumea o sa chefuiasca la moartea mea in loc sa planga,desi stiu ca subiectul abordat de mine e complet impotriva credintelor multora,pot sa va asigur cu sangele pe masa,"energia nu moare niciodata,doar se transforma",iar ce este omul?daca nu un vas de energie,din nefericire canalizat pe efemeritati.....

duminică, 3 octombrie 2010

Paguba ta,sansa mea..

A trecut ceva timp de cand am scris ultima oara,ce sa fac,cotidienele treburi imi mananca creierii si timpul(eh,nici nu prea am avut chef sa scriu)

Am avut o surpriza foarte neplacuta acum vreo 2-3 saptamani,una din persoanele foarte apropiate mie,prin asta ma refer la un membru al familiei mele a avut o discutie cu mine,una prebacalaureatica ca sa zic asa,ideea care m-a scos din sarite desi pe moment mi-am inghitit cu sila dezgustul este urmatorea:
"Anul asta e pe viata si pe moarte,sa nu dai a nimeni informatii sau sa le zici ce faci sau cum le faci..."

Pe principiul taie craca altuia si pune paznici langa a ta,acuma ,stiu ca oamenii in general,boi nesimtiti cum sunt,printre care poate ma numar si eu merg pe principiul "de ce sa il ajut si pe asta de langa mine,daca asta este in detrimentul meu"  sau expresia mea preferata care o foloseau profii la lucrari cand eram mai mic:"nu il ajuta,fura sansa ta!"
Deci ,cum e bine?sa il ajut ,sa nu il ajut?sa ii zic,sa nu ii zic?
La o adica pentru ce?daca viata asta inseamna sa merg doar pe sanse si sa ma adancesc in cacatul din jurul lor atunci prefer sa stau pe banca mea,sa imi bea martiniul si sa spun:ciondaniti-va
Dezgustul a fost si mai mare cand am observat un membru al familiei mele indemnandu-ma sa dau minciuni sau sa tac din gura,mie nu imi place catre ce mergem,capitalism,democratie....sansa mea,nereusita ta,sau viceversa.....
Ca sa inchei acest post plin de dispret ma voi folosi de un citat celebru al lui Ghandi catre ai sai indieni mulatri:

"Daca in viata asta mergem ochi pentru ochi,ajungem cu totii orbi"
Lucru care s-a intamplat si azi,unde nu mai exista recunostiinta si bunastare in inima ta stiind ca l-ai ajutat pe cutare,oricat de mult sau de putin,acestea fiind zise,aveti grija ce si cui ii ziceti,sau mai bine adaugat:
"Taie craca la vecinu!sa nu cumva sa o taie el pe a ta primul!"

joi, 16 septembrie 2010

Eh,a reinceput cavalcada numita scoala,e ciudat intr-un fel,cel putin din locul  in care privesc eu, lucrurile au un aer,poate chiar prea nostalgic;),asta e al optulea an de cand bat coridoarele aceluiasi liceu,obisnuit cu aceleasi ziduri,amintiri perpetue ale unei copilarii ferite de "deliciile" lumi exterioare,asta ma izbeste mereu cand merg prin scoala....
Lucrurile astea m-au pus  pe ganduri destul de mult in ultima vreme,de aceea am decis sa scriu acest topic nu pentru a exprima ce am in sufletul sau mintea mea,fiindca domne ajuta,sunt multe insa pentru a reaminti oamenilor de unde am plecat si unde mama dracului mergem....oamenii nu prea realizeaza cat de repede trece timpul,cum azi devine ieri inainte sa apuci maine,cam asa ar putea fi definita clipa aceasta,acuma romanii ziceau "carpe diem",romanii de azi zic sa te gandesti la viitor,dar intrebarea ramane...cu ce ramai?cu momentele in care ai fost precaut sau cu cele in care ai lasat inspiratia si dracul ala sau mai bine zis ingerasul dinuntru sa te ghideze....
Normal ca o sa apara argumentul  "trebuie sa ai o limita in toate",insa astea depind de fiecare,asa ca,necontinuand in incercarea mea de a trezi scanteia din sufletul cititorului si al meu voi incheia acest scurt post,cu simpla afirmatie care sper sa va puna pe ganduri cum ma pune si pe mine:

"ce am fost si ce am ajuns......ce am avut si ce am pierdut..."

Astfel sper ca valorificati clipa pe care o traiti acuma,fie ca imi cititi randurile,fie ca va holbati pe geam,fie ca va scarpinati mai stiu eu pe unde,fiindca momentul actual...este tot ceea ce aveti..

vineri, 27 august 2010

Si baietii plang cateodata....

Am decis sa abordez un subiect contemplat de oameni de poate chiar prea mult timp,despre poate unul din cele mai pure si sincere lucururi din existentele noastre,si anume.... dragostea......
Ce este?cum sa o descriu?....eh,citate care sa incerce sa o reprezinte sunt destule,exemple de sacrificiu in onorea ei sunt in fiecare generatie,generozitate dar si atrocitate,ambele ea le-a starnit,dar cu toate astea......ea ramane asa cum mereu a fost,cea mai puternica forta din Univers,ceea ce ura si ambitia nu pot.... poate iubirea.....
La viata mea,asa plina de paloarea si prestatia unui om nesimtit,badaran si arogant am trecut si eu asemenea tuturor prin mrejele ei....am incercat de multe ori sa o definesc,sa o inteleg si da.... am incercat si sa o cuprind....
O singura fata a reusit in sumara-mi existenta sa imi capteze inima si fascinatia,noptile si ziua,sa ma faca sa doresc sa traiesc doar sa o vad si sa ma duc in abis daca ar fi sa stiu ca ea nu mai e.....una...cred ca fiecare om are parte in viata de 3 mari iubiri...cate una la fiecare 10 ani din viata lui,eu mi-am cunoscut-o pe prima.....

Fiecare crede ca iubeste diferit,fiecare isi imagineaza dragostea si emotiile aduse de aceasta ca fiind unice,si poate sunt,insa  cu totii tanjesc catre acelasi lucru,anume implinire,completare,simbioza perfecta cu cineva care astfel devine "suflet pereche"...Pentru a putea intelege mai bine acest sentiment coplesitor am sa merg din nou desi plin de durere si nostalgie pe pasii ce m-au facut sa ma indragostesc de aceasta fiinta menita sa imi zguduie viata de prea multi ani.....Cand te culci seara cu ea in minte,te trezesti dimineata cu imaginea ei alaturi de tine,nu poti manca din cauza emotiilor cand ii auzi numele,te uiti la cer si simti cum pleznesti de fericire cand e vesela sau de suparare cand ea e trista....atunci prietenul meu....atunci esti indragostit.....
Eu mi-am cunoscut prima mare dragoste cand eram prea mic ca sa imi dau seama ce este,prea fecior la minte ca sa stiu  ce va deveni si prea vanitos la inima ca sa ma pot uita la sentiment fara mandrie....Cand am crescut eram prea arogant pentru a reveni la imaginea ei si prea adancita in mizeria lumii din jur pentru a-mi pasa,e ciudat cum mereu porti pe cineva in suflet,chiar si atunci cand crezi ca esti singur...Cand intr-un final am realizat ce simteam pentru ea de atata timp,plecase,nu mai era langa mine,cel putin nu in forma,am ramas astfel  cu ea in inima,minte si suflet,si chiar si acum,dupa aproape 6 ani de cand am zarit-o prima oara,pot spune fara stanjeaneala ca am iubit candva....si poate chiar si acum.....am trait doar pentru a o vedea si am respirat doar pentru a rezista sa fiu in preajma ei....am cedat in fata ei,m-am acoperit cu o patura de sentimente fara sa stiu ca sub ele toate mereu va fi dragostea mea pentru ea......

Am suferit mult din cauza dragostei mele ,zbuciumat in suflet si in inima cum stiu ca toti au fost,am plans in ziua in care am stiut ca nu o sa o mai vad,si am ras in ziua in care am realizat ce simt pentru ea,am fost fericit si trist in acelasi moment....Dar tristetea acum a disparut,fiindca stiu ca am iubit cat altii intr-o viata nu,am plans si am ras,am simtit cu adevarat ce inseamna o femeie in viata mea si acum....cand ea nu mai este aici,pot sfatui cu o inima destul de  zbuciumata:

Dragostea nu este ceea ce simti inlauntrul tau,dragostea este ceea ce te face sa mergi zilnic mai departe,sa speri in continuare si sa iti pui inima pe tava,nu cred ca exista om care nu a iubit,si daca da,atunci ala  ramane cel mai de compatimit....

Cu totii iubim in viata asta,unii mai repede,altii mai tarziu,important este sa o realizezi si poate,daca ti-ai facut norocul in asa o maniera,sa o traiesti......

joi, 26 august 2010

Dolarul meu sau valoarea ta?

Am avut azi parte de ceva foarte amuzant,cel putin pentru mine,eram ca de obicei pe filelist incercand sa gasesc ceva cat de cat decent de vazut si imi apare in fata la un moment dat un torrent cu un film  foarte downloadat ce avea in rolurile principale pe cantaretii Jonas Brothers,acum sa nu fiu inteles gresit,omu tre respectat ,scuipat ,iubit si futut in egala masura,este experienta lui de viata,mie baietii astia imi sunt la fel de indiferenti precum apa ce curge in buda mea dar m-a deranjat urmatorul lucru....
Era acolo un Gigi foarte sexos care a sarit repede si sus cum ca el daca i-ar gasit ar turna 5l de benzina pe ei ca nu ii sufera  etc etc bun.....
Pana acuma,nimic nou ,omu inca de cand era in chiloti din piele de cacat dadea cu maciuca in capu' lu vecinu cand nu ii placea cum a epilat mamutul pentru cina,dreptu la opinie ca sa zic asa ,desi impropriu spus "drept"e de cand lumea si curva,anyway.....

Dupa ce a scos Gigi ghioaga lui mare si a afirmat ce a afirmat ,vine Ionel cu puta de fier si o da si mai tare zicand
"tu nu te compari cu astia ma ,esti utimu .......,astia au mai multi bani decat o sa faci tu vreodata,esti un nimic pe langa ei....."

In momentul ala m-a apucat un ras isteric,ma uitam la monitor si nu imi credeam ochilor,era atat de stereotipic pentru un roman in aceasta Romania preoccidentala incat  ma apucat rasul...
Acum ideea care e?,cat de mult poate decadea un om .....bani ....bani.....bani,ne raportam dupa bani.....bun,eu sunt un tip bogat,parintii mei eu multe,eu am tot ce vreau si foarte mult pe langa,ma doare in pula sunt boss....langa mine e unu care isi mananca cacatu de dimineata la pranz ca sa faca economie ,el e un tip cu caracter,muncitor care nu s-a nascut in o familie ca a mea sau nu a avut "norocul " meu etc....,care e mai om?si de ce?eu sau el....
Lumea asta e cu susul in jos,toata lumea zice ca banii nu sunt totul dar toata lumea traieste dupa imaginea oferita de acestia,cand lasi capu jos pe strada si saluti politicos un zgrumturos cu degetul in fund dar cu valori adevarate?cand mamele isi indeamna ficele,gresit spus ca au ajuns sa nu mai trebuiasca sa le indemne,se duc singure,cand dau de unu cu bani si pozitie,daca mai si arata ok e clar.........
In viata asta ,scurta ,lunga,plina de caca sau de aur care o are fiecare....unii au mai mult....unii au mai putin,adevarul mereu a fost si este,tot ceea ce ai ,ai inauntrul tau,in mintea ta,in calitatile si defectele tale,materialul ramane aici,cand mori,te duci cu ce ai in tine,nu cu vila ,nu cu banii si nu cu pizda.....

Indienii Hopi au avut un proverb,proverb care este si ramane favoritul meu,"cand omul alb va invata ca banii nu sunt de mancare,doar atunci va putea evolua.."

Cate prietenii,fratii,dusmanii si casatorii nu se duc in jos sau nu se fondeaza pe tarate din cauza situatiei materiale,cate femei nu se arunca dupa un tip din cauza banilor,si  poate cel mai important,cati oameni nu au murit din cauza lor...
Doar atunci cand ne vom cauta fericirea in valoarea ,virtutea si calitatea omului vom putea fii impliniti,banii vin si banii pleaca,dar omul ramane.....


Banii au totii,oameni  sunt putini,in care lac sau in care put vrei sa traiesti este partea ta,fie esti un OM cu banii,fie BANII te fac om...alegerea este a noastra

miercuri, 25 august 2010

Noroc si ghinion,pisica neagra sau trifoiul verde?

Bun,acum ca mi-am terminat siesta ca sa zic asa,comfortabil in scaunul de birou,mancarea calda deja in stomac,un pahar rece deja golit,castile pe urechi si cu muzica duduindu-mi creierii sunt in mediul meu creativ:D
Doar nu era sa incep sa scriu pe stomacul gol.....
Astazi a trebuit sa stau si sa ajut pe un muncitor sa imi tencuiasca ceva la casa....baiat bun si cuminte cum sunt am stat si mi-am facut treaba,lucram cu el mai dadeam o scula mai ma urcam pe scara,mai maturam ,una alta,si normal ca doar nu era sa stau cu el 4 ore si sa nu discut....,vb noi la un moment dat de examene in viata la care el imi zice:"multa bafta iti doresc,ca degeaba inveti sau stii in viata daca nu ai bafta"

In sinea mea am ras in hohote,in fata lui am schitat sporadicul meu zambet micut si plin de ironie care inauntrul meu urla:Da-i Doamne tarie ca pfff......

Nu stiu ce parere au oameni legat de bafta,de sansa ,noroc ,hazard,numeste-l cum vrei,adevarul este ca ...este inutil...este inexistent,ghinionul si norocul sau cand mai auzi pe unu ca zice,ala e om norocos,sau e ghinionist sa nu il avem prin preajma....bullshit,am vazut lucruri mai interesante cum ies din curul cainelui meu decat din gura unui om "modern".....

Adevarul este ca nu exista noroc si ghinion,o zic ,da,poate crezi,poate nu insa asta e realitatea,ma rog de fapt,"realitatea" nu e asta dar o sa intru in discutia asta alta data.....revenind la subiect,da nu exista,pare rau pt cei ce cred in pisici negre,scuipat in san,trifoi sau plm mai stie ce....
Normal ca daca incepi sa crezi in ceva ,sau mai bine spus daca pun spre exemplu o icoana in camera si cred ca prin faptul ca ea este acolo  o sa fiu protejat de cosmaruri atunci normal ca nu o sa mai am cosmaruri si o sa ma simt protejat,este la fel si cu norocul si ghinionul,ceea ce crezi devine realitate,deci daca vezi o pisica neagra in fata,sau  un cacat zburator si crezi ca astfel prin asta vei avea ghinion atunci da....ai ghinion ,dar nu din cauza pisicii sau a cacatului ci prin simpla credinta in acest lucru...
Ce vreau sa zic este starnit de mosulica ala burtos si mare cu juma din poponetul lui frumos si bine lucrat pafara,plin de glet si moloz care imi zice ca "fara bafta...e degeaba....tre sa ai bafta", si isi lasa viata la discretia hazardului...ceea ce omul ala nu a priceput si nici majoritatea lumii nu pricepe este ca norocul si ghinionul lor este atras  involuntar si inconstient de ei insisi,daca gandesti pozitiv,traiesti pozitiv,daca nu gandesti si lasi emotiile si materialismul sa te conduca atunci nu o sa mai ai parte doar de pozitivitate in viata ta,asa ca intrebarea mea este si ramane?
Ce vei zice maine cand prin fata ta va trece o pisica neagra si se va pisa pe papucul tau?
Raspunsul meu mereu a fost,"EU imi hotarasc soarta,eu imi pun streangu la gat si coroana in cap,eu decid cand am ghinion,si eu STIU  si CRED ca astazi am o zi superba si norocoasa....."

Acuma unii oameni isi gandesc viata,altora le este gandita,tu unde vrei sa fii?

marți, 24 august 2010

Mieii si leii

Cum sa incep asta cat mai bine,m-am uitat azi la un film,destul de interesant,l-am luat datorita celor doi actori in roluri principale,nu de alta ,in orice caz,fiindca nu am inceput acest blog pentru a face propaganda ci pentru a incerca  a exprima gandurile si ideile mele intr-o structura mai buna si poate si pentru a fi observare de persoane interesate  am sa intru in subiect ca pula prin viata....

Filmul nou vazut,si nu as vrea sa credeti ca numai filmele imi provoaca 3000  de intrebari ci cam orice in viata, prezinta o idee pe care foarte putini o inteleg dar toti o traiesc,,o traiesc la scoala  in fiecare zi a vietii lor,la munca,chiar si in concedii,in cercurile de prieteni,oriunde,si anume :selectie  naturala.

Arunca mai multi oameni in cusca si vei observa care sunt mieii si care sunt leii,nu cred ca e nevoie sa mai continui fraza mai departe de aici.Anyway,buba,daca e sa o numesc asa,este ca selectia naturala are loc non stop si in toate mediile,la liceu spre ex,cine  e mai "pizdos",mai impunator,mai dur,mereu va calca in picioare si isi va bate joc de cei prea slabi in clasa,curte,sau oriunde ar fi.Cei populari mereu vor guverna "raschetatii".Putini oameni realizeaza ce efect au cacaturile astea asupra mintii omului calcat in picioare,aceasta selectia,poate cel mai eficace criteriu de diferentiere din lume este non stop observabil si la animale,heh,cred ca inca nu suntem foarte sus nu-i asa Darwin...


Ia 2 secunde din viata ta,analizeaza in care categorie esti,sau din care ai vrea sa faci parte,care e buna?nici una...care te intareste?ambele.....
Fiecare om este un animal in sinea lui,cine ma contrazice,probabil tine prea mult la  Chanel-ul ei sau la Armani-ul lu,fiindca in sinea noastra suntem de toate,animale,oameni,obiecte si sentimente,suntem tot ceea ce este in jur si chiar mai mult,Selectia Naturala?asta e doar asa o mica parte....Uita-te in oglina,uita-te la relatiile tale cu cei din jur la cum esti privit ,la ce autoritate ai in grupul tau,la cat de mult conteaza cuvantul tau  si spune-mi .....

................esti leu ?..sau mielusel?..


Poate ca unii oameni ma fac ipocrit fiindca in viata reala par leu si acum dau in neutralitatea Elvetiei,dar pe masura ce ma uit la viata,schimb si opiniile:)

Interior vs Exterior

Eh,o noua zi, o noua dilema.Impropriu spus de fapt dilema,in fiecare zi in mintea noastra trec un miliard de intrebari si  un miliard de scenarii,cel putin asa se intampla in a mea...heh,poate e ea mai tampita:)).
Orisicum astazi dupa ce am ajuns din nou acasa de la munca ,plictisit satul,transpirat si cu o ciudata idee in capul meu,m-am trezit in fata laptopului si mi-a venit in cap foarte brusc si subit un gand....
Frumoasa si bestia,nu stiu ce m-a apucat pur si simplu m-a izbit in cap ca un tren in miscare,si ce sa fac ,ce sa zic  ,am downloadat filmul,mai degraba spus animatia,una dintre cele mai reusite de la Disney.Acuma eu stiu ca nu sunt tocmai cu bibilica la locul ei dar filmul m-a captivat ca idee,ca principiu.

Cand?cand am trecut ultima oara peste aparenta pentru a vedea esenta?cand ai intrezarit pe strada o femeie care nu era tocmai frumoasa dar cu toate astea sa intorci capul dupa ea si sa simti in sinea ta o fascinatie....Cand te-ai uitat ultima oara dupa un barbat care cu toate ca nu era frumos,inalt si bogat  mentinea in sinea ta si a lui un interes viu si oferea ceva mai mult decat aparenta fizica,mai mult decat placerea carnala de  a face sex si de a te mandri cu rezultatele tale si noile cuceriri.

Nimic nu este ceea ce pare,nu stiu cine a zis-o insa este mai adevarata decat aerul care il respiri  cand mergi pe strada,si bineinteles intorci capul numai dupa ce este frumos.....Este in firea umana oare sa contempleze frumusetea si sa crucifice uratul?Cati barbati nu trec peste atatea defecte ale femeii numai pentru a ajunge sa o futa,numai pentru ca este atragatoare,frumusetea te absolveste astfel de toate defectele?

Sa ma duc  la un tip si sa ii zic chestiile astea mi-ar zice asa cum si eu am raspuns  multora cand au ridicat problema....."combina-te tu cu o urata atunci",si sincer sa fiu,m-am decis sa incerc sa vad peste ceea ce ofera fizicul unui om,suntem doar tarate si cacat in ochii eternitatii,mai sumari si mai efemeri decat o piatra,valorile ce sunt in noi vor dainuii frumusetii exterioare,tocmai fiindca sunt valori,in timp ce frumusetea nu a devenit in ochii mei ,decat o scapare a unei mintii parasite de scop....
De ce criticam slutul si pretuim frumosul,cine zice ca asa trebuie facut?Societatea ?aceasi societate care ne-a adus mintile si sufletele in planul asta mort,unde materialismul si pozitia conteaza....
Eh,sper ca unii oameni se vor trezi,eu raman aici,imi scriu ideea si spun tare si raspicat,

Refuz sa mai pretuiesc aparenta ,doresc sa imi cunosc esenta.....inauntru este adevarata comoara a omenirii,niciodata nu a fost afara......

luni, 23 august 2010

Intro in ideile mele

Ce sa zic,am facut si eu blog ca toata omenirea,ca doar de,asa e interesant,occidental cum s-ar zice.

Nu sunt un mare fan al blogurilor,cel putin nu eram,dar vad in al meu,o mica fereastra catre ceva nou,catre ce as putea sa zic dar nu am mereu ocazia,mai bine spus catre ce stiu dar nu dau ocazia sa iasa.Idei sunt multe,marunte si destul de noncomformiste in capul meu,asa ca am decis sa arunc o parte din ele in jur sa vad ce are sa iasa din lume,cui ii place bine,cui nu ,idem,eu raman aici  incepand de azi,un blogger spurcat cu ideile mele cu tot;)